Am realizat într-un final ce-am de realizat În materie de rap ce-am de materializat Fiind imobilizat într-un loc prea mic Am suferit un pic și n-am putut face nimic Dar acum [boom!] sunt decis să mă dedic Să mă prind de timp, să încerc să mă ridic Să răzbesc prin frig fără frac aprig ca Un intrigator pe care îl domină frica. Nu mă dau în spate de la nimica Și le zic direct pe față ca și mimica. Nu imită, nu te limita Să fii doar încă unul când știi prea bine că poți fi cineva! Deja e prea de tot, dar mai pot să suport Să le fac, să le bag, să le trag, să le scot Când de fapt nu le plac lor, dă-i în formol! Pentru mine, cheia succesului e cheia sol. Viața mea-i un paradis închis într-un abis Pentru un vis am decis s-accept orice compromis Și-am de scris pân-o să mă doară-n pix Fix până n-o să-mi pese dac-o să dau chix, risc Să-mi asum orice risc ca să fiu la înălțime ca un pisc Cu strofele compacte ca un disc M-auzi cu tobele în spate, fără instrumentist Îți pică plombele toate, poți să suni un dentist! Am o natură superviciată, boală, Sunt o figură cu o latură superficială Am o coală pură pe care-ntre timp am acumulat ură Și care nu-i doar maculatură când apar cu mic-ul la gură. Eu sunt Reckaze, ține minte numele Fiindcă eu n-o să mă rog de ține să-mi cumperi albumele Sunt o oază de creație într-un deșert de sume, cred Că rapperii deja nu mai scriu, preferă să numere.

Sunt un om singuratic, vreau o viață liniștită Dar singurătatea doare când tăcerea mă irită Când rutina îmi transferă mișcările pe-o orbită Inima preia puterea și mintea e înrobită. De multe ori simți că lumea te evită Că de slăbiciunea ta descoperită ea profită Sămânța fericirii a fost sădită, însă osândită Să nu fie zărită răsărită, desăvârșită. Viața poate fi simțită drept povară Când tristețea te-mpresoară cu o iuțeală bizară Viața însă se transformă în comoară Când ești pus în fața morții sau prin pace interioară. Totul urcă și coboară pe o scară ireală Unii tre’ să-și facă timp în timp ce alții și-l omoară Ce te-nalță într-o doară tot așa te și doboară Cum ceea ce ne unește poate că ne și separă. Poate c-o să ți se pară totul o himeră Când vei știi că meriți multe însă nu ți se oferă Poate însă vei avea parte de-o viață prosperă Și vei fi fericit să constați că șansele diferă. Uneori mintea ta visează și speră Alteori ea e trează, lucrează, disperă Ia culori și pictează, creează o operă Sau sub nori sângerează, austeră, stingheră un pas înainte și niciunul înapoi ăsta e dansul fericirii, dansul care-alungă ploi Noi suntem niște oameni oarecare care Văd în viețile banale niște penitenciare Care fac piese de stare să-i repună în mișcare Că muzica le e “dragă” ca-nceputul de scrisoare Și mi se pare c-apare o cale prin care Muzica tare se pune-n valoare În stare să care cutare povară mentală și s-aducă o pace reală Forma ideala e cea spirituală Cât mai puțin vulgară și deloc superficială. Va da semne vitale cât are hotare verbale De mare amploare; în stare de rezurectare Când pare că moare și doare că n-are scăpare Fără vânzare, coduri de bare Moduri precare de adaptare Prin determinare Ridică lumea în picoare!

Reckaze: Îmi amintesc copilăria ca o scenă pe care Am făcut primii pași în aplauze și urale Eram un copilaș în stare s-aibă lumea la picioare Și când cădeam la podea nu plângeam deoarece nu simțeam că doare Cu soarele și stelele pe post de reflectoare, Ecoul din pădure-n loc de amplificatoare, Animale din desene pe post de animatoare, Pe scenă petale, confetii total ecologice, mărgăritare. Cu turnee la mare pline de culoare ca un pastel. Pe plajă eram rege, aveam propriul meu castel. Pe saltea, la mătușa mea, dormeam ca la hotel. Știam puțin despre somn și veghe ca Aristotel. Fără să cer, timpul mi-a dat cunoaștere Nemulțumindu-mă subit de tot ce-aveam din naștere Și-așa-am ajuns un singuratic ce se plimbă abătut Fredonând un cântec mut despre tot ce pierdut. KrafTu: (x2) Hai să facem o excursie în trecut (în trecut) Reckaze, mă asculți? (Da, KrafTule, te ascult!) Dăm să-l luăm pe Kryp de-acasă dacă mai întârzie mult Să strângem clipă cu clipă de parcă ar fi ultimul minut. Kryp: N-am avut jucăriile pe care mi le-am dorit Și încă n-am aflat ce-nseamnă de fapt Crăciun Fericit! Așa-i mai bine poate că mergând mai departe Când mă pierd în mine, mă găsesc în rezultate. Mi-am îngropat copilăria în artă, poezie La 5 ani: primele versuri pe hârtie. Mama radia de bucurie, m-a văzut că-ncep Să creez deși încă nu scriam corect. Am tablouri pe sticlă și lemn, și-acu-s uimit Că am reușit să pun culoare cu paie de chibrit. Nu aveam nevoie, nu-mi păsa de bani Campion pe oraș la șah de la 13 ani. Mi-e dor de copilul ăla, vedea lumea curată S-o privească-n ochi nu i se cerea plată Și acum creez, dar nu-i de ajuns versul Să definească verdele în care pictez universul. Refren: (x2)

Reckaze: Într-o seară stăteam supărat și mă gândeam Că de-o vreme nici măcar când dormeam nu visam Și treceam prin stări, făceam plimbări N-aveam țigări, nici bani fiindcă-i primeam Rar și vedeam că nu-mi permiteam Nici măcar un gram, disperam când îi cheltuiam De parcă îi aruncăm cum ai spune tu, pe geam Și simțeam că-i datoram fiindcă nu eu îi munceam. Totuși mi-am dat seama că ce îmi lipsea Era cumva numai ambiția Așa că pa! Mi-am filat condiția De băiat din fața blocului și ca poliția Am ajuns la fața locului față-n față cu mine Și mi-am arestat orgoliul fiindcă mă-ndemna la crime Tre’ s-o fac să meargă bine cât ai mei sunt încă tineri Și să-nvaț că munca mea nu se va termina vineri. Adverss: Și-a trecut o perioadă lungă în care m-am gândit La ceea ce am vrut să fiu și ce am devenit M-am trezit subit dând versuri pe-un beat Mi-am găsit în sfârșit remediul, m-am liniștit Și-am plecat la drum înarmat cu o foaie și-un creion Alții au plecat la drum înarmați cu un pistol Și o văd pe mama muncind până-n zori Tata dis de dimineață înecându-se-n alcool Da’ acu-i văd fericiți, multe s-au schimbat Am învățat multe de la ei, pe care apoi le-am aplicat În viața de zi cu zi, ca să vezi m-am descurcat Și am luat problemele-n piept ca pe shot M-am îndreptat spre viitor în gând cu o mare dorință Efort, ambiție, multe vicii, voință Da’ tre s-o fac să meargă bine cât ai mei sunt încă tineri Și să-nvaț că munca mea nu se va termina vineri.

Reckaze: E Reckaze: nu o ard diletant enervant Am file și vi le dau umile sau penetrant Mii de zile în deșert e un fapt irelevant Dacă sunt cămile sau un elefant elegant. Sunt cu mine turbat, n-am turban d-am un blunt Sunt atât de buimac, am uitat c-am umblat Camuflat m-am mutat într-una într-un an Îndrumat într-un van cordial cotidian. Mai demult, mă priveam cum treceam De la fan la profan, de la pan la propan. Alunecăm în pantă, TV, propagandă pe bandă rulantă Cu teama că mama devine recalcitrantă Și agitată când tata e gata să zică gata Vinde garsoniera când banca spune: Plătește rata! Una după alta s-au perindat și plata S-a schimbat odată cu data ingrata. Caracterul de piatră cioplit cu dalta Am ținut cu dreapta unealta spre altar Și mi-am cam dat seama că drama e în mine Așa că mi-am cam alungat teama de-a face rime Afacerile nu-s de mine, eu sunt pus pe compus Nesupus tot încerc pe compas sau pe fus Sunt ursuz, te refuz, tot în Cluj ca Ursus Confuz ca Iisus la un cui. Hai sus! Am smuls G-ul din brigadă cu bricada Cu un pic dintr-un plic intr-un frig, stric strada Mă complic când le zic că-s un pic nevrotic Nu sunt mic, sunt chiar big, notorietate nimic. Dar ating un nivel superior În interior, sinucigaș că mă omor Să o fac filmul lor color, dar inodor Insipid și stupid, în morții lor nu e ușor. Flobo: Atenție la mine! Vă rog atenție la mine! probă de microfon yo! se aude bine? am un tun de bas gigant orientat spre tine 1 2 3 și i-auzi ce vine hip hop real regal inconfudabil soundul parcă-i coru madigral răsuna tot undergroundul ignor contestatari îi laș cu privirea cârnă nu-s certați cu mine ci cu limba română parcă merg pe sârmă nu cad din măsură execuția e pură flow grupat în săritură nu ești în măsură să vorbesti de evoluție că ceaa ce faci tu se numește prostituție mesajul este clar hai să promovăm cultura să lăsăm deoparte furia și ura violenta indecența nesimțirea și demența că multe piese rap îmi insultă inteligența uitați esența ca un mare rapper cu mare lanț la gât pe un mare wall papper în nu știu care label cu profit că apple nu-s hater sau faker nici breaker nu-i battle eu doar mă joc cu litere pe bit ca-n scrabble și va întorc cuvintele ca la turntable cu reckaze kamikaze pe cap masca de gaze ies din zone întunecoase ca gazele printre raze și am filme dubioase la mike, una cu valu' nu lucrează encefalu' sau nu receptezi semnalu asta-i finalu' gata închei recitalu' e alb fundalu' va laș cu instrumentalu'

Reckaze: Suntem noi doi goi într-un calvar ce tace La fel ca Tolstoi facem război și pace Și-mi place când o văd stând ca pe ace Așteptând să o cuprind, s-o sărut pe torace. Vrea să se joace, mă trage înspre ea Mă privește adânc în ochi, parcă să ghicesc ce vrea. E doar a mea, îmi spune răspicat în șoapte După care vocea i se volatilizează-n noapte. Știe că poate să-mi inducă starea ei Când zâmbește mă hrănește cu ambrozie de la zei. Ea îi oferă patimei o aură inocentă Are o tentă violentă, totuși vag obediență. E omniprezentă în lumea mea și dac-aș vrea Să-mi iau gândul de la ea sunt conștient că n-aș putea Dar voi încerca să-ncarcerez acest moment, Să-l transform pentru piese în element recurent. Refren: (x2) Ascunde stările fecunde Plimbările-n secunde Urmările ce vor să ne afunde în sunete lugubre. Dynamo: La fel și ea, da, prin muzică respiră Că vreau sau nu, ea e fata ce mă inspiră. Îmi place c-o arde chill, nu e fițoasă Ei chiar nu-i pasă că-i dezordine în casă Eram nefericit până te-am întâlnit A apărut și soarele atunci când mi-ai zâmbit Gheața s-a topit, m-am îndrăgostit Mi-ai rămas în minte ca o piesă pe repeat. Aș vrea să-nvăț să te răsfăț, dar mă cam pierd în amănunte Fă-te că ești profesoară, mă prefac că nu știu multe Nu vreau să ma trezesc, nu vreau să știu dacă visez. Simt că-mi bate inima ca tobele de drum&bass Ține-mă strâns de mână, doar urmează-mi pașii Vibrăm împreună cum vibrează bașii Nu-i doar o simplă scânteie ceea ce simțim E chiar pericol de incendiu când ne întâlnim. Refren:(x2)

Timpul trece repede Totul începe de Când te-ai născut până pleci, punct. Viu/defunct: diferență de amănunt Și eu sunt tot cum eram mai demult Sper tot în viitor, nu în trecut, neîntrecut în Vise, încă nu-s toate stinse Așa că trage cortina, sunt sătul de culise, De stări cu iz de crize, de jocuri fără mize Care-s mări fără brize, panthon fără friză. Pun tot în valiză, călătoresc Peste tot fără viză, fără să plătesc Nici bilet că-i doar o stare de mutare Pe care o am mereu când mă trimit la plimbare Și de fiecare data mă întreb: mă voi întoarce vreodată oare? Refren: (x2) Prinde-te de acele ceasului În acele carcere-ale glasului În acele compasului. Uneori sunt surprins că-s doar un ins, O carte a vieții fără cuprins. Desparte pereții pe tavan întins Distins ca un vis de neatins nestins Și ce mai e de zis? Ce mai e de făcut Când războiul interior a început și sunt recrut? Fără scut, am doar o armă de lut Și chiar dacă lupt cu mine inamicul e necunoscut. Aerul stătut, iar am fumat prea mult Savurând unica plăcere de a fi adult. Ascult aceeași piesă de 3 zile Și toate celelalte piese par inutile. Ating malurile marilor mercantile Și toate celelalte mari păr inutile. Ajung să mă văd pe mine în două pupile Și toate celelalte sunt inutile. Refren: (x2)

Aparent, totul a pornit de la o joacă Aveai o moacă normală de om care vrea să petreacă Timpul nu vroia să treacă într-o viață seacă, seară de seară Aceeași țigară, și fata care să-ți ceară Dragoste chioară, chiar dacă nu păreai că ai parai Ea nu vroia ML-eu sau mălai, chiar dacă tu vroiai. Începeai să stai tot mai mult pe hi5 Combinai pizde pe care nu le mai întâlneai live. Dar s-a schimbat totul într-o zi, ți-ai zis Că viața ta-i o carceră și nu vrei să mai stai închis Ți s-a părut că ai omis multe distracții, multe miss Că prea te-ai lins pe bot așa că te-ai dezis de tot Te-ai deschis de tot la anturaj, orice tanti, Motto nou: “party tatii”, depravare cu pramatii Deprivare de captivitate, deloc antipatic De la cuie, static, dar nu te mai simțeai ostatic Practic nu mai refuzai, visai numai la pai Deși te omorai zilnic făceai din asta trai Nu te gândeai cum s-o dai ca să ai cum s-o tai Din acest rai păcătos, te complăceai High-hui, pai, cui, într-un cuib te încuie Dai mui c-ai cui, dudui cu duiumu șuie Paparude multe mute gata ude să te-asude ce s-ar fute cu sute chiar și cu pizdele cusute. Dar se-mpute treaba într-o zi când îți dai seama Că te-ai cuplat cu paranoia care se pupă cu teama Și drama e că această târșală nu prea înșală Ai făcut o greșală care s-a transformat în boală. Timpul zboară, capul parcă ți-e acoperit cu zmoală N-ai mai dat pe la școală și-ai o situație nasoală Frânturi de gânduri de la prafuri te omoară Te-nfioară, te-nconjoară, te macină ca o moară. Sănătate fizică și mentală precară Ebrietate, insalubritate și mahmureală. Cu mintea goală ca o coală, la un pas de demență-ntr-o zi normală Te-ai tirat la urgențe de urgență Dar acolo te-ai tripat și-ai plecat neconsultat Că aveai mult de așteptat și-ai zis că ți-e mai bine în pat Că poate doar ai gripat sau ești foarte obosit Nu-ți aminteai când ai dormit ultima dată liniștit. Dintr-o dată o iei la fugă spre casă Că toate te-apasă și nu te mai lasă Într-o pasă nervoasă c-o groasă angoasă Ești ca o țestoasă prinsă în plasă Sperând să iasă la mal sănătoasă Când marea-i jegoasă și tumultoasă Și nemiloasă și nebuloasă Seara se lasă cu greață. Miros de melasă, o ceață deasă O mireasă cu coasă miraculoasă Spune că-i pasă, te duce acasă Pregătește-ți o masă gustoasă Și copioasă, sățioasă. Ești rece ca o crevasă . Al nimănui de fapt și nimănui nu îi mai pasă.

[Reckaze] Ma vie c’est un cri, mais je sais que le zénith N’est pas la limite même si tous les gens m’évitent J’ai le récit sur le bit et mon style inédit Avec confiance en musique comme piaf edit Sans equipe, I just spit on the mic my pain The same in the game, I don’t like the fame Just want you to listen and remember my name ‘Cause I make my music with the heart and the brain I’m so insane, no sólo un poco loco Mi flujo es meticuloso como barroco Cuando veo a las mujeres deseando un macho Prefiero vivir con Cervantes, Quijote y Sancho Panza, în comportament stă eleganța Pedanța nu deschide uși ca și clanța În Franța sau America, Spania sau România Sufletul meu vorbește o singură limbă, nu-l schimbă filologia. [Barytone] Moi et mes bougzi bougzi, on va te molester/ la musique est universelle big up à mes romanestes/ La musique est ma thérapie, à l'école on l'apprend pas/ Donc j'flingue au microphone, demande à Bertrand Canta/ J'attaque à la base, tu le comprend avec mon phrasé/ on te marque à la trace, s'en bas la race, easy tu t'en met plein l'nez/ Jviens pas d'Ramalah, chez moi pas d'intifada/ Mais ya v'la les ptits fadas, qu'ont les crocs pire qu'un banc d'pirana/ [Adykt] Indiferentemente del idioma que hables, El sentimiento es el mismo, no perdamos detalles! La misma mierda, misma manera de hacerlo Tu ponme el ritmo en los cascos y el micro pa' romperlo! Aquí no importa tu color de piel, ni de donde vengas, Ni banderas, ni fronteras compadre pa' que comprendas Lo grabamos en mp3, CD o cintas, Mismo RAP, mismo bombo-clap, lenguas distintas.

Reckaze: Îl știu din generală, mi se părea vulgar, Dar simțeam că-l cunoșteam deși ne-ntâlneam rar Doar pe la câte vreo aniversare oarecare Când ne distrăm jucând adevăr sau provocare. El era puțin mai mare cu câțiva ani Se-nconjura de golani și vorbea mult despre bani Însă după un timp ne-am împrietenit subit Îl ascultam necontenit că el era de neoprit Din vorbit, ciudat, avea fel de fel de faze De exemplu el e cel care m-a poreclit: Kaze. În liceu, deja îmi devenise frate Era cu mine când beam sau citeam câte-o carte, Când mă băteam cu mai mulți ori o dădeam parte-n parte Sau când aveam câte-o fată în timp ce mă gândeam la toate. Astea cred că au fost date să rămână-n spate Dar el a rămas cu mine, m-a-nsoțit la facultate Și-avem parte de nenumărate clipe minunate: Bere și cafele, concerte neremunerate. Problemele uitate fără nicio temere de temele neterminate În date nedeterminate. Și-am scăpat de singurătate, nu prin escapade, Ci prin modul lui de-a stă departe de societate, De superficialitate când prietenii mei cei mai buni Sunt de fapt prietenii noștri comuni. Gani: Credeai că mă cunoști? O fi, n-o fi așa, Nu-i despre mine strofa - vreau să-ți prezint pe cineva: Ne știm demult, dar mereu descopăr lucruri noi la el, Mereu reinventat, deși unii-l văd la fel... Nu-l înțeleg și-aruncă sute de insulte-absurde Când de fapt el spune multe, dar nu toți știu să-l asculte... Când e grav - dă sfaturi, în rest e caterincă, Responsabilitate și-un răspuns abil la toate. Îl ascult ore-n șir și tot nu mă plictisesc, În prezența lui pot să vorbesc orice gândesc, Lumea zicea, cu vârsta, c-o să ne-ndepăpărtăm, În câțiva ani fac 30 și tot nu mă simt alt om! Responsabil, tot el mi l-a prezentat pe Cel ce-mi stă alături de 3 ani jumate. E real, uman, cu personalitate Și, deși nu-i o persoană, rap-ul mi-e ca un frate!

Reckaze: N-am cum să nu cred într-un viitor crud Când nu am tot ce vreau deși am tot ce-am vrut Mai ales că m-am ales cu-n talent înnăscut De a gândi pe termen scurt și de a trăi în trecut. Îmi vine să-mi fut un pumn în gât încât să n-am decât Să mă dau bătut de la-nceput că deja devine neplăcut Să o ard abătut ca un cal spre abator Cu un calm înjositor încât merită să mor. E ca ultimul fior, ultima zvâgnire de viață Ca o convulsie măreață de greață ce lasă fire de vomă pe față Ca ultima suflare zdrobitoare a ființei tale Care pe patul de moarte așterne uitare și semne de neintrebare. Nimic nu este, ci totul devine sau nu devine, doar pare Când viața-i atât de-absurdă încât ce rost are să te-ntrebi: ce rost are? Da' lasă-le tată pe toate de-o parte de-ndată că poate te-ngroapă Fără de pată, cămașă, costum, chiar dacă n-ai cum să scapi de cravată! Purp Divine: vorbesc singur, ascult doar vocile din capul meu sunt paranoic rău, așa am fost eu mereu ?! metamorfoză completă, mă simț un animal mai înghit o tabletă, mă-ndrept spre final canibal, îmi mănânc propria inimă acum parfum de tămâie, sunt că și mort, știi ce spun ?! știi ce vreau să obțin !? caut ceva ce nu știu sunt dispus să fac asta până-n noapte târziu caut liniște interioară într-un interior pustiu totul e un deja-vu, țin amintiri într-un sicriu sunt ce nu vreau să fiu, și-n stadiul asta am ajuns fiindc-am o mie de-ntrebari însă niciun răspuns nu-mi găsesc locul, totul e străin în loc de zâmbete pe buze, oamenii au acum venin nu mai știu de unde vin, sunt eșuat pe pământ am constat că mai am de spus un singur cuvânt ... Adio!

Reckaze: Dacă e doișpe la amiaz și nu sunt treaz, nu mă trezi! La șase-aveam rasaritu-n geam ce nu trecea prin draperii Să moară rapperii, hipsterii hip-hop-erii Care dorm pe ei zi de zi, dar nu pot cădea pe ritm În timp ce eu pot să fac muzică și-n somn Deși câteodată muzica nu-mi dă voie să adorm. Brusc mă trezesc că-mi torn în cană cafea după cafea Și dau din cap pe muzica mea de parc-aș fi de-acord cu ea. “De parcă te-ai căsători cu ea!”, zi ce-ar avea? Că deocamdată la ea se rezumă total toată viața mea Și viața mea e grea, că muzica grea e viața mea. Deși nu-mi aduce bani, n-o părăsesc în viața mea. De altfel, o înșel cu fel de fel de fețe “belles” Că sunt atât rebel încât pentru femele devin un țel Când ele-mi cer un minuțel în care să fiu cumințel Le zic cățele: Nu’s fiu de cățea, deci n-o să vă fiu cățel! Refren1: (x2) Și-am multă dragoste pentru feeling-ul de rap Multă stimă pentru orice MC adevărat Multă prețuire pentru cei cei ce dau din cap Multă dăruire pentru tot ce am cântat. Tre să-ți spun că toată ziua cânt ca un nebun Trag fum după fum, n-am cum să n-am cum Să compun ceva greu ca de plumb Cade scrum, dau zoom, îl adun, îl ascund Sub un fund de pahar, clar, de cristal murdar Stau ca pe jar să înceapă beatu iar Și mă car de părte ca un fugar C-am parte de carte, bibliotecar. Când apar fac calvar, clar par barbar Am har Harvard v-ard hard calcar Nu-s avar, sparg bani c-am card bancar Dispari, sunt smart, nu-s spart, dar par. Natural ca Plafar, am sarcasm Laa fraeri fără aer că și o criză de astm. Fantasmagoric ca-n basm Viața mea fără rap e ca sexul fără orgasm. Refren1: (x2) Cino: E 1 pentru Dragoș, 2 pentru Andrei 3 pentru băieții care-apasă play Și strigă Mayday că vor rime cu temei Cu hași și hamei și bași și cinei Băiețași de ai mei stau retrași pe alei Sunt ostași de ai mei înarmați cu condei În timp ce falși în idei vor cash-ul în lei Da’ au dume trase de păr ca bătaia între femei. Cino-i mistic, artistic Când fraierii poartă lipstick. De ei m-am plictisit că m-au obosit Și-o să-nec un tâmpit cu un stick plin cu bric Luat cu click de pe net gratuit Așa că dă-mi un beat ca să pic ritmic Si dă-mi un mic ca să le explic Și-unu mic și-un chibrit să-l aprind și-am ieșit. Refren (2): 1 pentru rap, 2pentru bani 3 pentru ani, 4 pentru fani 5 pentru flow, 6 pentru show 7-8-9-10 pentru tot ce-nseamnă nou. 1 pentru rap, 2 pentru bani 3 pentru ani, 4 pentru fani 5 pentru flow, 6 pentru show 7-8-9-10 pentru Splash Studio.

Bun, hai să recapitulăm puțin! Sunt reckaze și dau rec că nu pot să mă abțin Nu vreau să te rețin, dai play doar dacă vrei Repeat doar dacă-ți place și stop când nu-i ok. Dacă-ți iei albumul în original, respect! Dar n-aștept nimic din partea ta, ți-o zic direct Sunt un adept al pro-priului meu intelect Înțelept mă delectez când lecturez și un prospect Stau drept, încă underground ca sound Dar pot s-o dau și comercial, it doesn’t count Că nu-i mare scofală să nu-n încap în mine de fală Cu versuri universale și strofa catastrofală. Prea puțin afară, stau închis în casă că să Fac să iasă o piesă aleasă cu rimă deasă de prima clasă. Muzica de masă? Abureli de saune Fiind de căcat devine în fapt muzică de scaune. Bun, dacă tot o pun acum de sfârșit Să-ți explic înc-un pic despre ce fac și ce zic Am atâtea piese scrise-ncat n-ar încăpea pe-un stick Dac-ar fi să le fac câte-un clip cu clipele-n care le-am pus pe kick Nu-i nimic sintetic, sunt călit pentru frig Însă nici când sunt în călduri n-am cum să mă stric Versul meu e-atât de greu încât să îl ridic Fiind în până de idei, iau un beat pe post de cric Contrazic cu argumente orice critică Ce mă califică greșit, să nu fie confuzii că [Yo!] Nu fac muzică cu bași pentru hipsterași Nici pentru ciobănași fiindcă n-o fac pentru cash. Tu marș! dacă ești atâta de bou Încât să nu observi că ți-am făcut viața mea cadou Mai bine taci, decât să zici că n-aduc ceva nou Că mă pish pe ține cu flow, hoe, cât ai zice yo! You know?