Versuri/Voce: Reckaze
Instrumental: Mihai Petrea (M.T.C.)
Mix/Master: Dragoș Ghenescu
lyrics
Sunt un om singuratic, vreau o viață liniștită
Dar singurătatea doare când tăcerea mă irită
Când rutina îmi transferă mișcările pe-o orbită
Inima preia puterea și mintea e înrobită.
De multe ori simți că lumea te evită
Că de slăbiciunea ta descoperită ea profită
Sămânța fericirii a fost sădită, însă osândită
Să nu fie zărită răsărită, desăvârșită.
Viața poate fi simțită drept povară
Când tristețea te-mpresoară cu o iuțeală bizară
Viața însă se transformă în comoară
Când ești pus în fața morții sau prin pace interioară.
Totul urcă și coboară pe o scară ireală
Unii tre’ să-și facă timp în timp ce alții și-l omoară
Ce te-nalță într-o doară tot așa te și doboară
Cum ceea ce ne unește poate că ne și separă.
Poate c-o să ți se pară totul o himeră
Când vei știi că meriți multe însă nu ți se oferă
Poate însă vei avea parte de-o viață prosperă
Și vei fi fericit să constați că șansele diferă.
Uneori mintea ta visează și speră
Alteori ea e trează, lucrează, disperă
Ia culori și pictează, creează o operă
Sau sub nori sângerează, austeră, stingheră
un pas înainte și niciunul înapoi
ăsta e dansul fericirii, dansul care-alungă ploi
Noi suntem niște oameni oarecare care
Văd în viețile banale niște penitenciare
Care fac piese de stare să-i repună în mișcare
Că muzica le e “dragă” ca-nceputul de scrisoare
Și mi se pare c-apare o cale prin care
Muzica tare se pune-n valoare
În stare să care cutare povară mentală și s-aducă o pace reală
Forma ideala e cea spirituală
Cât mai puțin vulgară și deloc superficială.
Va da semne vitale cât are hotare verbale
De mare amploare; în stare de rezurectare
Când pare că moare și doare că n-are scăpare
Fără vânzare, coduri de bare
Moduri precare de adaptare
Prin determinare
Ridică lumea în picoare!