Timpul trece repede
Totul începe de
Când te-ai născut până pleci, punct.
Viu/defunct: diferență de amănunt
Și eu sunt tot cum eram mai demult
Sper tot în viitor, nu în trecut, neîntrecut în
Vise, încă nu-s toate stinse
Așa că trage cortina, sunt sătul de culise,
De stări cu iz de crize, de jocuri fără mize
Care-s mări fără brize, panthon fără friză.
Pun tot în valiză, călătoresc
Peste tot fără viză, fără să plătesc
Nici bilet că-i doar o stare de mutare
Pe care o am mereu când mă trimit la plimbare
Și de fiecare data mă întreb: mă voi întoarce vreodată oare?
Refren: (x2)
Prinde-te de acele ceasului
În acele carcere-ale glasului
În acele compasului.
Uneori sunt surprins că-s doar un ins,
O carte a vieții fără cuprins.
Desparte pereții pe tavan întins
Distins ca un vis de neatins nestins
Și ce mai e de zis? Ce mai e de făcut
Când războiul interior a început și sunt recrut?
Fără scut, am doar o armă de lut
Și chiar dacă lupt cu mine inamicul e necunoscut.
Aerul stătut, iar am fumat prea mult
Savurând unica plăcere de a fi adult.
Ascult aceeași piesă de 3 zile
Și toate celelalte piese par inutile.
Ating malurile marilor mercantile
Și toate celelalte mari păr inutile.
Ajung să mă văd pe mine în două pupile
Și toate celelalte sunt inutile.